Este considerată cea mai veche biserică din Bazinul Gheorgheni ținând cont de fundamentele bisericii. Vechimea sa este dovedită de poarta de piatră în stil normand (romanic) din partea de vest, pe care noi, locuitorii din Joseni, o cunoaștem ca fiind intrarea principală,datând din perioada Árpádiană. În timpul restaurării din 2012, pe turn exista încă o inscripție latină, careconfirma faptul că biserica a fost construită în 1213:
AEDFICATAM MCCXIII IN H SS SIM ET IUDA APOSTOLORUM ET S MARG VET M.
În limba română:CONSTRUITĂ ÎN 1213 ÎN CINSTEA SFINȚILOR APOSTOLI SIMON ȘI IUDA (TÁDDÉ) ȘI A SFINTEI FECIOARE MARTIRE MARGARETA .
Anul 1213 este infirmată de unii, alții însă cum ar fi sociologul Venczel József, arheologulSebestyén József, istoricul de artă Entz Géza, precum șiLászló Mihálypreotul paroh al bisericii din anul 1812, confirmă acest an.Trebuie menționat că, în 1707, soldații austrieci au dat foc satului, acoperișul bisericii și parohia au ars, odată cu ele și arhivele, cu multe relicve valoroase între ele. În anul 1770 a fost înscris ultima oară, data de 1213 pe turnulbisericii. Probabil a existat un motiv bun pentru a face asta.Baza pentru înscrierea anului ar fi putut fi tradiția orală, după 70 de ani de la arderea bisericii. Intrarea principală, poarta de piatră romanică, dovedește clar vechimea acestui edificiu.
O atestare documentară a bisericii poate fi găsită și în lista de zeciuială papală, conform căreia în 1232, 1233, 1234 Comuna Joseni a plătit impozite împreună cu alte două localități din Bazinul Gheorgheni. Probabil că celelalte două localități sunt Lăzarea și Gheorgheni. Înscrierile din atestarea documentară numesc trei preoți: Miklós, István și Tamás. Faptul că unul dintre cei trei preoți ar fi putut fi preotul din Joseni este confirmat și deDomokos Pál Péter, pe baza cercetărilor sale din arhivele Vaticanului.Biserica a fost reconstruită de mai multe ori de-a lungul timpului din diferite motive: a ars, a fost deteriorată în timpul războaielor sau s-a dovedit a fi prea mică. Asfel conține arhitectură în stil normand, gotic și baroc, iar partea laterală construită ulterior este în stilneobaroc.Așadar, avem în fața noastră o biserică în stil romanic foarte simplu, „Biserica din perioada Árpádiană” din anii 1200 în stilul NORMAND, apoi o biserică gotică cu patru turnuri din anii 1400-1707. Din aceasta, astăzi a mai rămas doar o mică parte, partea inferioară a turnului actual, partea superioară fiind reconstruită în stilul baroc, între anii 1766 și 1773, din piatră naturală, când biserica a fost demolată, cu excepția turnului și a zidului din partea sudică. Construcția ,la fel cu, construcția bisericii de la Șumuleu Ciuc a fost condusă de un antreprenor pe nume Murariur. În acea perioadă, organizarea grăniceriei a atras toată forța de muncă. Astfel, zidurile și acoperișul bisericii au fost finalizate în șapte ani.Altarul principal, altarele laterale, amvonul și pridvorul au fost finalizate în 1773. Lungimea exterioară a bisericii baroce este de 47 m, iar lungimea interioară de 37 m. Lățimea sa exterioară este de 24 m. Înălțimea turnului este de 46 m. Băncile au fost făcute în 1776. Capacitatea bisericii de la acea vreme era de 600 de oameni.
În 1786, biserica a fost resfințită de BatthyányIgnác, episcopul de atunci al Transilvaniei în duminica Sfintei Treimi, astfel în această zi se sărbătorește anual Ziua Trinității pentru a comemora acest lucru.
Lângăbiserică era un cimitir, despre care parohulLÁSZLÓ MIHÁLY notează în 1812: „Cimitirul de lângă biserică este foarte vechi, nu mai târziu de 1213.” Acest cimitir a fost închis în 1831. Locația noului cimitir a fost desemnată la marginea drumului care duce la Lăzarea.
În 1930, pe vremea preotului paroh Tamás Gaál, partea de nord a bisericii a fost demolată și a fost construită o parte laterală. Astăzi, credincioșii o numesc „Partea nouă”. De asemenea, au fost reconstruite acoperișul și o parte din cupola turnului. Planul de extindere a fost realizat de Lobenschus, un arhitect din Târgu Mureș. Culoarul este din cărămidă. În partea de sub crucea dublă de pe turn, „Casa Crucii Árpád” sau „Crucea Apostolică”,a fost plasat un memorial, , care a fost editat și semnat de un grup de 14 membri. Memoriul păstrează atmosfera post-Trianon. Aceasta a dus la persecuția cunoscută sub numele de „MEMORANDUM PER”. Deportații au fost salvați de procurorul JÁNOS TÓDOR.
Intrarea principală, actuală este pe partea de sud. Deasupra se află o inscripție "ANO 1780 PORTA PATET VITAE SPONSUS VOCA ERGO VENITE (POARTA DESCHISĂ A VIEȚII, NE CHEAMĂ SĂ SĂRBĂTORIM, DECI VENIȚI).
Biserica este înconjurată de un zid de castel nu foarte înalt, ale cărui laturi de sud și vest au fost demolate pentru a obține o vedere asupra grădinii bisericii. Aici pe portdrapel, se află faimoasa inscripție, care proclamă: „OMULE ÎNTIPĂREȘTE-ȚI IN INIMĂ, CĂ ACEST PĂMÂNT A FOST ȘI VA RĂMÂNE AL SECUILOR”.
Sub biserică se află o criptă zidită, înconjurată de un mare mister. Poate că intrarea sa a fost zidită din cauza epidemiei de ciumă sau a fost închisă din cauza construcției culoarului. Nu știm. Nu este exclus ca aici să se odihnească și moaștele preotului István, al cărui nume este asociat cu inițierea Pelerinajului de la Șumuleu Ciuc. Restaurarea din 2020 poate oferi, de asemenea, o oportunitate de a descoperi acest secret.
(Autor: József Balázs în 2020, bazat pe cercetarea lui Sándor Fülöp și alte informații)